Hai la perşani duminica! (23 august)

Ce este Persani?

Persani este o localitate mica in aproprierea brasovului renumita prin bazinul cu apa sarata pe care-l detine. Unii dintre voi poate va aduceti aminte ca am mai fost. Mai multe detalii aici.
De curand am trecut pe acolo si am observat ca au avut loc modernizari mari :D.

Ce facem noi la persani?

Ne balacim! Bazinul a fost marit si s-au adus shezloange si umbrele. De asemenea s-a creat inca un bazin in cadrul aceleiasi statiuni. Arata misto dar era numa de recreatie, sa te plimbi pe margine, sa stai pe banci sau sa te dai cu hidrobicicelta din cate am vazut eu.
PS: apa este sarata, ceea ce inseamna ca nu ai nevoie de colace sau alte articole ajutatoare (aviz amatoarelor ;)

Cum ajungem aoclo?
In principiu vom merge cu trenul. Trenul pleaca la 8 fara un sfert din brasov si ajunge in persani la 9 fara un sfert. Este cam devreme, stiu, dar urmatorul tren este la ora 2, ceea ce ar fi cam tarziu. Pretul nu stiu sigur cat e la bilet dar distanta este de 45 de kilomertii deci imposibil sa fie mai scump de 5 lei. Ultimu tren pleaca din persani la 8 jumate seara.
Ar mai exista posibilitatea, in functie de cine vine, sa mergem cu masini dar vom vedea.

De ce am nevoie?

Mancare: cateva sandvisuri, snacksuri, ceva de baut. Este si terasa faina dar fiind statiune nu prea are rost sa cumperam de mancare de acolo. Acolo ne racorim cu o bere, doua, trei..
Bani: intrarea este 12 lei. Trenu nu paote fi mai mult de 5 lei (poti lua si carnetu de note pt reducere sa fi sigur). Cam atata. In rest pe bere/inghetata mai dai bani.
Diverse: nu-ti uita costumu de baie. lotiune de plaja. carti de joc/table/sah. o minge de volei daca ar avea careva, nu mai situ ce am faut cu cea de la ecologizare :D. Asta e tot. Vremea se anunta frumoasa conform meteo.ro ieri. Astazi cam arata ploaie. Mai vedem..

Contact
thewickedfreak@yahoo.com
0723273488
lasati comment la blog eventual.


pace.

Good ol` hippie times! :D

Piatra Mare 11 aprilie 2009

-orasul din umbra muntilor-

Si uite ca dupa luni intregi in care eternele mele planuri de a sparge lunga perioada in care nam mai fost pe munte am avut si eu succes. Fie ca a fost iarna, fie ca au fost majuri sau baluri, fie ca pur si simplu mia fost lene sau nu a vrut nimeni sa vina am lenevit acasa weekend de weekend. Dar nu si weekendu asta. Desi a fost prea uzualul traseu pe care mai avem putin sil facem cu ochii inchisi, adica no, nu chiar cu ochii inchisi dar cu ochelarii de soare dolce&gabbana (gasiti de sebi pe munte, lol) pe ochi tot il facem. Este vorba de traseul:

Dambu Morii - Canion - Belvedere "Prapastia Ursilor" - Familiar - Cabana - Traversarea platoului - si coborare/urcare/coborare prin cascada Tamina (in poza alatura puteti observa dinamicitate lui sebi dar oricum incomparabila cu entuziasmul detinut de bulghi, acesta facand vreo 5 ture de cascada si nu sar fi oprit nicidecum aici daca grupul nu ar fi fost gonit spre casa de lasarea serii). Un traeu care desi pare destul de lung se poate face cu usurinta in 12 ore de mers mai mult decat lejer, cu pauze lungi si dese.

A fost excelent. Vreme superba, am fost un grup de 9, bere buna la cabana, popasuri multe si lungi, de data asta nu neau mai atacat viespiile, zapada era din belsug deci nu a trebuit sa ne cataram prin pestera de gheata indrumatii fiind doar de lantera cutitului de vanatoare a lu sebi doar ca sa punem mana pe zapada vara, si nici nu nea mai prins noaptea printrun tunel de boscheti inalt de circa 1 metru jumate lung de vreo 100 de metri si cu 2 minute ramase de filmat la aparatu digital care era singura noastra sursa de lumina. Mai bine nici ca se putea. Adica am fi putut descoperii totusi un izvor cu bere da acuma.. Si cum arta nu putut lipsi uite ca am gasit si o bucatica din ea sub forma unui copacel ce a crescut cel putin ciudat pazit pe masura de 2 catelusi camuflati bine in decor, catelusi care se pot inscrie cu usurinta la categoria: multe zeci de kilograme.In fine singura parte dezamagitoare e ca am uitat ca aveam aparatu la mine. Miam adus si eu aminte de el cand eram deja in plecare de la cabana si eram cam "grabiti" sa nu ne prinda noaptea, din nou. Drept urmare pozele sunt putine si in mare parte, defapt chiar in totalitate de pe platou. Problema a fost ca dupa traversarea pe "partea celalta" a masivului graba si lipsa de atractii iti cam taie cheful de pozat. Dar am ales totusi aceasta cale pentru traversarea Cascadei Tamina ce a fost o experienta kool pentru toti in pofida faptului ca am iesit unul cate unul cu o pereche de bocanci din care cu usurinta se va putea stoarce apa pentru urmatoarele cateva zile. Astfel trecand de ultima picatura de natura ce ne motivat coborarea spre oras drumul ni lam continuat pe un drum forestier iar urmele de "civilizatie.." fiind tot mai proeminente. Dar promit sa nu mai uit data viitoare, care dealtfel se zvoneste a fi craiul. Daca sunt doritori, stiti voi unde sa ma contactati. Pana data viitoare, pace si prosperitate.